Tâ-Hâ
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim] ,[20:1]
Ta, Ha.

[20:2]
Noi nu ți-am pogorât Coranul pentru ca tu sã fii nefericit ,

[20:3]
Ci ca o vestire pentru acela care se teme [de Allah],

[20:4]
[Și ca] o revelație de la Acela care a creat pãmântul și cerurile cele înalte.

[20:5]
Cel Milostiv care s-a așezat pe Tron,

[20:6]
Ale Lui sunt cele din ceruri și cele de pre pãmânt, precum și cele care se aflã între cele douã și sub țãrânã .

[20:7]
Și dacã tu rostești vorbele cu glas tare, El știe, [neîndoielnic], tainași ceea ce este chiar și mai ascuns .

[20:8]
Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase!

[20:9]
Oare ai aflat tu istoria lui Moise?

[20:10]
Când a vãzut el un foc și a zis cãtre familia lui: „Rãmâneți [aici]! Eu vãd un foc! Poate cã o sã vã aduc un tãciune de la el sau voi aflala foc cãlãuzire!”.

[20:11]
Și când a ajuns la el , a fost el strigat: „O, Moise!

[20:12]
Eu sunt Stãpânul tãu! Scoate-ți încãlțãrile tale, cãci tu te afli în valea cea sfântã, Tuwa!

[20:13]
Eu te-am ales , deci ascultã la ceea ce ți se reveleazã!

[20:14]
Eu sunt Allah și nu existã altã divinitatea în afarã de Mine! Așadar, venereazã-Mã și împlinește Rugãciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!

[20:15]
Ceasul va sosi - de-abia îl mai țin ascuns - pentru ca fiecare suflet sã fie rãsplãtit dupã cum se ostenește!

[20:16]
Și sã nu te abatã de la el acela care nu crede în el și urmeazã poftei sale, pentru ca sã nu pieri!

[20:17]
Dar ce este aceea din [mâna ta] dreaptã, Moise?”

[20:18]
A rãspuns el : „Acesta este toiagul meu, pe care mã sprijin și cucare scutur frunze pentru oile mele și de la care mai am și alte foloase”.

[20:19]
A zis : „Aruncã-l, Moise!”

[20:20]
L-a aruncat și iatã-l [preschimbat într-] un șarpe ce se târa.

[20:21]
A zis : „Ia-l, fãrã sã te temi, cãci Noi îl vom readuce la prima sa stare!

[20:22]
Și strânge mâna ta la subsuoarã! Ea va ieși albã, fãrã nici o vãtãmare – o altã minune,

[20:23]
Pentru ca sã-ți arãtãm [și altele] din minunile Noastre cele mai mari!

[20:24]
Și purcede tu cãtre Faraon, cãci el întrece orice mãsurã!”

[20:25]
A zis : „Doamne, deschide-mi mie pieptul

[20:26]
Și ușureazã-mi mie lucrul [ce trebuie sã-l împlinesc]

[20:27]
Și dezleagã-mi nodul limbii mele,

[20:28]
Pentru ca ei sã priceapã vorbele mele!

[20:29]
Și dã-mi mie un sfetnic din familia mea,

[20:30]
Pe Aaron, fratele meu,

[20:31]
Sporind prin el forța mea

[20:32]
Și fã-l pe el pãrtaș la lucrul meu,

[20:33]
Pentru ca noi sã Te lãudãm mereu

[20:34]
Și sã Te pomenim mereu!

[20:35]
Iar Tu întotdeauna ne-ai vãzut pe noi, [știind astfel tot ceea ce noi facem]!”

[20:36]
A zis : „Cererea ta a fost împlinitã, Moise!

[20:37]
Și Noi ți-am mai dãruit grația Noastrã și altã datã,

[20:38]
Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat:

[20:39]
„Așeazã-l pe el într-un sicriaș și aruncã-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului sã-l arunce la mal, de unde îl va lua un dușman al Meu și dușman al lui!” Și am pogorât asupra ta dragostea

[20:40]
Și iatã cum sora ta mergea, [urmându-te], și a zis ea: „Sã vã arãt eu pe cineva care sã-l întreținã și sã-l creascã?” Și te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea s&atild

[20:41]
Și te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea .

[20:42]
Pleacã tu împreunã cu fratele tãu, cu minunile Mele, și sã nu încetați sã Mã pomeniți pe Mine!

[20:43]
Duceți-vã la Faraon , cãci el a întrecut orice mãsurã!

[20:44]
Și spuneți-i lui vorbe blânde! Poate cã el își va aduce aminte sau se va teme!”

[20:45]
Au zis ei : „Doamne, ne e fricã sã nu ne pedepseascã degrabãși sã nu întreacã mãsura”.

[20:46]
A zis : „Nu vã fie fricã! Eu sunt lângã voi. Aud și vãd.

[20:47]
Deci mergeți la el și ziceți: “Noi suntem solii Domnului tãu. Trimite-i pe fiii lui Israel împreunã cu noi și nu-i mai chinui! Venimla tine cu un semn de la Domnul tãu. Pacea asupra aceluia

[20:48]
Ni s-a revelat nouã cã osânda este pentru acela care tãgãduiește credința și îi întoarce spatele”!

[20:49]
Atunci a zis : „Și cine este Domnul vostru, Moise?”

[20:50]
I-a rãspuns el : „Domnul nostru este acela care a dat fiecãruia firea sa și apoi l-a cãlãuzit”.

[20:51]
Atunci l-a întrebat : „Și ce spui despre neamurile cele vechi?”

[20:52]
I-a rãspuns : „Știința despre ele se aflã la Domnul meu într-o carte . Domnul meu nu greșește și nu uitã.

[20:53]
El este acela care v-a fãcut pãmântul ca leagãn și v-a fãcut vouã pe el drumuri și a pogorât apa din cer." Și prin ea am fãcut sã rãsarã soiuri de felurite plante.

[20:54]
Mâncați și lãsați sã pascã vitele voastre! Întru aceasta sunt semne pentru cei dãruiți cu minte.

[20:55]
Din el v-am creat , în el vã vom întoarce și din el vã vom scoate încã o datã”.

[20:56]
Și i-am arãtat Noi toate semnele Noastre, însã el le-a tãgãduitși nu a voit [sã creadã].

[20:57]
Și a zis el : „Ai venit la noi ca sã ne scoți din pãmântul nostru cu vrãjile tale, Moise!

[20:58]
Îți vom aduce și noi vrãji asemenea lor. Deci hotãrãște între noi șitine o întâlnire de la care sã nu lipsim nici noi, nici tu, într-un locconvenabil!”

[20:59]
A zis : „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sãrbãtoare și lumea sã se adune dimineața!”

[20:60]
Și a plecat Faraon, a adunat vicleșugul sãu și apoi s-a întors [la întâlnire].

[20:61]
Le-a zis Moise: „Vai vouã! Nu nãscociți minciunã împotriva lui Allah, cãci vã va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor nãscoci, vor pierde!”

[20:62]
Și au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au ținut aceasta într-ascuns.

[20:63]
Apoi au zis ei : „Aceștia sunt doi vrãjitori care voiesc sã vãalunge din pãmântul vostru cu farmecele lor și sã vã ia rânduialavoastrã cea desãvârșitã.

[20:64]
Adunați-vã, așadar, vicleșugul vostru și veniți într-un singur rând, cãci astãzi va izbândi acela care va fi deasupra!”

[20:65]
Apoi au zis : „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tãu] sau vomfi noi primii care aruncã?”

[20:66]
El a zis: „Ba aruncați voi!” Și i s-a pãrut lui cã funiile și toiegele lor se târãsc în urma vrãjii lor.

[20:67]
Și Moise a simțit oarecare teamã în sufletul sãu.

[20:68]
Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, cãci tu vei fi deasupra!

[20:69]
Aruncã ce ai în dreapta ta și aceasta va înghiți ce au fãcut ei, cãci ei au fãcut doar vicleșug de vrãjitor, iar vrãjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”.

[20:70]
Și vrãjitorii s-au aruncat, prosternându-se, și au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron și Moise!”.

[20:71]
A zis : „Credeți în el înainte ca eu sã vã îngãdui? El este mai marele vostru, care v-a învãțat vrãjitoria! Eu vã voi tãia mâinile și picioarele voastre în cruciș și

[20:72]
Au zis ei: „Noi nu te putem ține mai presus decât dovezilelimpezi care ne-au venit și decât Cel care ne-a creat! Hotãrãște ceea ce vrei sã hotãrãști, dar tu nu vei hotãrî

[20:73]
Noi credem în Domnul nostru, pentru ca El sã ne ierte pãcatelenoastre și vrãjitoria la care ne-ai nevoit!” Iar Allah este mai bun [la rãsplatã] și mai statornic [la pedeapsã].

[20:74]
Cel ce vine nelegiuit la Domnul sãu, acela va avea parte deGheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trãi.

[20:75]
Iar aceia care vin la El credincioși și care au sãvârșit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte,

[20:76]
Grãdinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veșnic vor avea ei sãlaș în ele, cãci aceasta este rãsplata acelora care s-au curãțit”.

[20:77]
I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei și croiește-le lor un drum uscat prin mare! Nu-ți fie teamã cã vei fi ajuns din urmã și nu-ți fie fricã!”

[20:78]
Și a pornit Faraon pe urma lor cu oștenii sãi, dar marea i-a cuprins pe ei și i-a acoperit cu totul.

[20:79]
Însã Faraon a dus poporul sãu în rãtãcire și nu l-a cãlãuzit pe drumul cel bun.

[20:80]
O, fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de vrãjmașul vostru și v-amorânduit vouã întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui! Și am pogorât asupra voastrã mana și prepelițele!

[20:81]
„Mâncați din bunãtãțile cu care v-am înzestrat, însã nu întrecețimãsura întru aceasta, ca sã nu vã loveascã mânia Mea, cãci, cel pe care-l lovește mânia Mea, este pierdut!

[20:82]
Eu sunt iertãtor cu acela care se cãiește , crede și împlinește fapte bune și apoi se lasã cãlãuzit pe calea cea bunã”.

[20:83]
„Și de ce te-ai grãbit [sã te îndepãrtezi] de neamul tãu, Moise?”

[20:84]
A zis : „Ei sunt pe urmele mele și eu am grãbit spre Tine, Doamne, pentru ca sã fii mulțumit”.

[20:85]
A zis : „Noi am pus neamul tãu la încercare, dupã tine , șiAs-Samiri l-a dus pe el în rãtãcire”.

[20:86]
Atunci s-a întors Moise la neamul sãu, mânios și mâhnit, și a zis:„O, neam al meu! Nu v-a fãcut Domnul vostru frumoasã fãgãduire ?Legãmântul a fost prea lung pentru voi sau ați vrut s&ati

[20:87]
Ei au zis: „Noi nu am cãlcat fãgãduința datã ție cu voia noastrã ,însã noi am fost încãrcați cu sarcini de podoabe ale neamului [luiFaraon] și le-am aruncat noi [în

[20:88]
Și le-a scos lor un vițel - un corp [neînsuflețit] cu muget - și ei au zis : „Acesta este Domnul vostru și Domnul lui Moise, însã el l-a uitat”.

[20:89]
Oare n-au vãzut ei cã el nu le rãspundea cu nici o vorbã și cã el nu avea putere sã le facã lor un rãu sau sã le fie spre folos?

[20:90]
Și le zisese și Aaron mai înainte : „O, neam al meu! Voi ați fost numai ispitiți prin aceasta! Însã Domnul vostru cu adevãrat este Cel Milostiv. Așadar, ur mați-mã și ascultați de por

[20:91]
Dar ei au rãspuns: „Vom rãmâne adoratori ai lui pânã ce se va întoarce Moise la noi”.

[20:92]
A zis , atunci: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai vãzut cã ei se duc în rãtãcire,

[20:93]
Sã vii dupã mine? Te-ai rãzvrãtit și tu împotriva poruncii mele?!”

[20:94]
A zis : „O, fiu al mamei mele! Nu mã apuca nici de barbã, nici de [pãrul din] cap! Mie mi-a fost teamã sã nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel și nu ai așteptat porunca mea! ”

[20:95]
A zis : „Și care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?”

[20:96]
A rãspuns : „Eu am vãzut ceea ce ei nu au vãzut: am luat o mânã [de țãrânã] de pe urma trimisului și am aruncat-o [în foc]. Așa mi-a spus sufletul meu”.

[20:97]
A zis : „Du-te! În aceastã viațã vei spune tu [la toatã lumea]:„Nu mã atingeți !” Și vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi . Și privește la Domnul tãu, cãruia i-a

[20:98]
Ci Domnul vostru este numai Allah, afarã de care nu existã altã divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu știința.

[20:99]
Astfel îți povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut și îți dãm Noi ție o pomenire din partea Noastrã .

[20:100]
Iar aceia care se îndepãrteazã de el [Coran] vor purta în ZiuaÎnvierii o povarã .

[20:101]
Și veșnic vor fi ei într-aceasta . Și ce grea povarã vor avea eiîn Ziua Învierii!

[20:102]
Ziua în care se va sufla în trâmbițã și-i vom aduna pe cei nelegiuiți, învinețiți!

[20:103]
Și ei vor șușoti între ei: „Voi nu ați zãbovit decât zece [zile]”!

[20:104]
Noi știm mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasã dintre ei: “Voi nu ați zãbovit decât o zi!”

[20:105]
Te întreabã despre munți. Spune : "Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,

[20:106]
Și îi va lãsa ca pe un șes neted,

[20:107]
În care nu vei vedea ridicãturã sau adânciturã.

[20:108]
În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamã, fãrã abatere , iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] și nu vei auzi decât o șoaptã.

[20:109]
În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la acela cãruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va îngãdui și a cãrui vorbã o va gãsiplãcutã.

[20:110]
El știe ceea ce se aflã în fața lor și ceea ce se aflã în urma lor, în vreme ce ei nu-L cuprind cu știința.

[20:111]
Fețele se vor pleca umilite în fața Celui Veșnic Viu [și]Atotputernic [Al-Hayy, Al-Qayyum] și nefericit va fi acela care vapurta o nedreptate.

[20:112]
Dar acela care sãvârșește fapte bune și este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.

[20:113]
Astfel l-am pogorât Noi: un Coran în [limba] arabã. Și am deslușit în el amenințãrile , pentru ca sã fie ei cu teamã și pentru ca sã le trezeascã lor amintirea.

[20:114]
Și mai presus [de toate] este Allah - Regele, Adevãrul[Al-Malik, al-Haqq]! Nu te grãbi cu [recitarea] Coranului mai înaintede a ți se încheia revelarea lui! Și spune: „Doamne, sporește-mi mieștiin

[20:115]
Noi am încheiat un legãmânt cu Adam mai înainte , însã el l-a uitat și Noi nu am aflat în el tãrie .

[20:116]
Și când Noi le-am zis îngerilor: „Prosternați-vã dinaintea luiAdam! ”, s-au prosternat ei, afarã de Iblis, care s-a împotrivit.

[20:117]
Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vã este vrãjmaș ție și soaței tale. [Fiți cu grijã] sã nu vã scoatã pe voi din Rai și sã fii tu nefericit !

[20:118]
El este pentru tine; pentru ca sã nu-ți fie foame în el și sã nu fii gol,

[20:119]
Pentru ca sã nu-ți fie ție sete în el și sã nu te loveascã dogoarea soarelui”.

[20:120]
Și l-a ispitit pe el Șeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu sã-ți arãt pomul veșniciei și împãrãția care nu piere?”

[20:121]
Și au mâncat ei doi din el și li s-a arãtat goliciunea lor și auînceput sã coasã, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s-a revoltat, așadar, împotriva Domnului sãu și a a

[20:122]
Apoi l-a ales pe el Domnul sãu, l-a iertat pe el și l-a cãlãuzit.

[20:123]
El a zis : „Coborâți amândoi din el [din Paradis]! Vã veți fi toți dușmani unul altuia ! Apoi, dacã va mai veni la voi o cãlãuzire dinpartea Mea , acela care va urma calea Mea cea dreaptã

[20:124]
Însã acela care se va îndepãrta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viațã grea și în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb laadunare.

[20:125]
El va zice: „Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, dupã ce mai înainte am fost eu bine-vãzãtor? ”

[20:126]
Îi va zice lui : „Așa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, așa și tu ești astãzi uitat!”

[20:127]
Astfel îl rãsplãtim Noi pe cel care întrece mãsura și nu crede în semnele Domnului sãu, iar osânda din Lumea de Apoi va fi mai asprãși mai îndelungatã.

[20:128]
Oare nu le folosește lor spre bunã cãlãuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale cãror case merg ei [acum]? Întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.

[20:129]
Și de n-ar fi fost un cuvânt de la Domnul tãu mai înainte,[pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotãrât.

[20:130]
Rabdã ceea ce ei spun și înalțã laudã Domnului tãu; înaintede rãsãritul soarelui, înainte de asfințitul lui și în ceasurile nopții laudã-L, și la capetele zilei ,

[20:131]
Și nu privi îndelung la ceea ce Noi am dat ca plãcere trecãtoare unora dintre ei și ca strãlucire a vieții din aceastã lume, pentru a-i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îți dã va fi mai bu

[20:132]
Și poruncește neamului tãu Rugãciunea [As-Salat] și fii statornic în ea! Noi nu-ți cerem câștig, fiindcã Noi îți dãm câștig ție, iar urmarea bunã este a evlaviei.

[20:133]
Și zic ei: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul sãu?” Dar oare nu a venit la ei dovadã limpede care se aflã în scripturile de mai înainte de el?

[20:134]
Dar dacã Noi i-am fi nimicit printr-o pedeapsã mai înainte de el , atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne-ai trimis Tu un Profet, ca sã fi putut urma semnele înainte ca noi sã fi fost umiliți și loviți de

[20:135]
Spune : „Fiecare este în așteptare. Deci așteptați și voi! Și veți ști voi cine sunt cei care se aflã pe drumul cel drept și cine a fost bine cãlãuzit”.